festivalul național de teatru
Teatrul Național „Lucian Blaga“ Cluj-Napoca

Procesul


după Franz Kafka

Festivalul Național de Teatru – ediția 2017

TraducereaGellu Naum

Adaptarea: Mihaela Panainte și Daniel Ilea

Regia: Mihaela Panainte

Scenografia: Helmut Stürmer

Coregrafia: Enikő Györgyjakab

Muzica originală: Şerban Ursachi

Light design: Jenel Moldovan

Distribuția:

K: Ionuţ Caras

Pictorul Titorelli, Biciuitorul, Aprodul Curții: Cristian Grosu

Leni, Fetița 1, Kaminer: Patricia Brad

Avocatul Huld, Paznicul Willem, Agent 1: Matei Rotaru

Block, Preotul: Adrian Cucu

Domnișoara Bürstner, Fețita 3, Robensteiner: Anca Hanu

Unchiul, Paznicul Franz, Agent 2: Radu Lărgeanu

Spălătoreasa, Fetița 2, Kullich: Angelica Nicoară

Doamna Grubach, O persoană din mulțime: Elena Ivanca

Studentul Berthold, Un acuzat: Cristian Rigman

Inspectorul, Șeful de birou: Mihai-Florian Nițu

INFORMAȚII
Tema existențială propusă de autor este cea a Fiinţei care s-a pierdut pe sine din cauza orgoliului nemărginit, sabotate de complexul propriei superiorităţi, victimă a unei crize identitare şi spirituale. În timpul în care trăim, omul a pierdut conștiinţa legăturii sale cu Universul, hipnotizat fiind de propria-i persoană. O persoană din care, până la urmă, sub greutatea unui ego exacerbat, nu mai rămân decât resturile unei identităţi false, fondate pe iluzie.

Primul plan al temei existenţiale ilustrează, în cazul lui Josef K., un comportament rigid şi plăceri carnale secrete pe care le smulge din durere, încercând astfel să-şi reprime furia, ura, vinovăţia, mândria, frica… Şi câte şi mai câte! Sistemul absurd şi coşmaresc al Justiţiei îi amplifică aceste paradoxale plăceri, livrându-i un teren fertil şi generos pentru trăirea lor intensă. Acelaşi sistem este însă, în mod simultan, şi o maşinărie care îi stimulează orgoliul. Astfel, iluzia unei efemere legitimităţi a sa ca fiinţă morală şi ireproşabilă este perfect fabricată…

Al doilea plan al temei existenţiale pune în discuţie alt cuplu de termeni: a avea şi a fi, conflict care, pentru K., se traduce prin estomparea existenţei sale autentice în favoarea acumulării iluzorii de justificări. Nevoia irezistibilă de a pleca în căutarea lui a fi îi este imperios necesară, dar rămâne irealizabilă, căci personajul nostru îşi fragmentează singur şi la nesfârşit existenţa. (Mihaela Panainte)

sursa: https://fnt.ro

Festivalul Național de Teatru 2017

site






Leave a reply


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.








Recent Portfolios