„Spectacolul încearcă să surprindă o lume halucinatorie, fantastică, aflată sub semnul oniricului, unde frontiera dintre realitate și vis (sau coșmar) este foarte fragilă. În conceperea scenariului, am plecat de la obsesiile lui Pirandello, exprimate în toate operele sale dramatice. Acestea se referă la raporturile versatile, greu de cuantificat, dintre teatru și viață, la imposibilitatea de a fixa viața – ca și curgere continuă, năvalnică – în tiparele convențiilor și măștilor noastre sociale (sau în identitatea bine definită a unor personaje). De aici, punerea sub semnul întrebării a identității noastre psiho-afective și a realității înseși, care ne scapă. De aici, vaga consistență psihologică a personajelor și inadecvarea lor funciară la realitate. Cafeneaua Pirandello este materializarea unei metafore emblematice și a unui motiv teatral străvechi: viața e vis.” (Anca Măniuțiu)

sursa: https://fnt.ro