Insula pe care a naufragiat acest Robinson al lui Gellu Naum și al Adei Milea e înțesată cu capcane – capcane ale paradoxului, ale ludicului, ale jocului care se hrănește din propria-i substanță. Jurnalul e un text circular, ironic și autoironic, asemenea cântecelor pe care Ada le compune în așa fel, încât să poată fi îndelung fredonate, fără a-și pierde vraja. Vrajă care constă în capacitatea de a ne proiecta pe noi, cei din afara scenei, în chiar centrul scenei, și de a ne îngădui, cu grație, să ne identificăm cu oricare personaj. Cu unul sau cu altul, ori cu toate, pe rând. Și asta deoarece, în acest musical plin de vervă și candoare, e vorba despre dragoste, fidelitate, inocență, trădare, singurătate și, mai ales, despre puterea tămăduitoare a fanteziei. Care dintre noi e străin de asemenea ”teme”?

Mihai Mănuțiu

sursa: http://www.teatrul-odeon.ro/